Simptomele abuzului emoțional și efectele acestuia asupra victimelor

Simptomele abuzului emoțional și efectele acestuia asupra victimelor

În acest articol

Simptomele abuzului emoțional și efectele acestuia asupra victimelor

Relațiile sunt un pilon minunat de sprijin necesar pentru buna funcționare a societății umane.

Experimentăm o gamă largă de emoții în viața noastră de zi cu zi. Relațiile noastre includ atât sentimente pozitive, cât și negative. Cu grijă, dragoste, compasiune și bucurie, apar și gelozia, dezgustul, ura și abuzul.

Deși există legi în lumea de astăzi care interzic strict abuzul fizic, se recunoaște puțin despre abuzul emoțional și sunt raportate și mai puține cazuri, ceea ce duce la niveluri scăzute de conștientizare în rândul populației generale.

Abuzul emoțional, cunoscut și sub denumirea de abuz psihologic, este cel mai frecvent tip de abuz în care o persoană este umilită și agresată verbal de partenerul sau de un membru al familiei în mod frecvent.

Acest lucru se poate întâmpla în mod obișnuit între părinți și copii, soț și soție, frați etc. Acest lucru are ca rezultat, de obicei, ca victima să fie traumatizată mental și ajunge să dezvolte o varietate de comportamente negative care ar putea duce la situații care pun viața în pericol.

Cu timpul, astfel de victime încep să prezinte simptome de abuz emoțional și sunt probabil să aibă o încredere în sine și o demnitate destul de scăzute.

Semne și simptome de abuz emoțional

Cel mai vizibil simptom al abuzului emoțional este stima de sine scăzută.

Agresorul critică victima țintindu-și respectul de sine, evidențiind slăbiciunile lor și uneori prin acuzații false, o fac să aibă încredere în sine scăzută și creșterea nivelului de anxietate.

Acest lucru duce în cele din urmă la incapacitatea unei persoane de a se percepe ca fiind egale sau bune în orice situație. Victimele trec, de asemenea, prin simptome de abuz emoțional, cum ar fi frică și frică să lupte pentru ele sau să se apere chiar și în situații normale de zi cu zi.

Un alt semn al abuzului emoțional este că victimele sunt retrase social și preferă să se izoleze refuzând să participe la activități obișnuite, cum ar fi școala, serviciul sau întâlnirile de familie.

Ei sunt adesea răi și refuză orice încercare semnificativă de a se reangaja în activități sociale. Victimele izbucnesc adesea în stări emoționale, cum ar fi plânsul incontrolabil sau a fi extrem de furios în timp ce se confruntă cu situații normale cu semenii lor și rareori au autocontrol asupra lor.

Unul dintre simptomele cel mai ușor de recunoscut ale abuzului emoțional este că victima abuzată devine adesea agresorul în situații pentru a-și dezvălui frustrarea asupra celorlalți.

Acesta este cazul în care victimele au tendința de a abuza fizic de ființe neajutorate, cum ar fi animalele de companie sau alte persoane. Este o situație foarte periculoasă în care adesea cineva care nu are legătură cu problema este rănit și suferă.

Simptome fizice ale abuzului emoțional

Simptome fizice ale abuzului emoțional

Victimele abuzului emoțional sunt adesea diagnosticate cu tulburări legate de sănătate, care le pot afecta grav bunăstarea fizică. Acestea includ dureri de cap recurente, creșterea tensiunii arteriale, lipsa de interes pentru alimentație, creșterea nivelului de obezitate și, în cazuri severe, avort spontan pentru o femeie însărcinată.

Depresia este cel mai frecvent simptom fizic al abuzului emoțional în care victima nu poate face față situației în care se află și devine instabilă emoțional, ceea ce duce la o stare tăcută, dar vizibil zguduită.

PTSD-tulburarea de stres post traumatic este un simptom rar, dar major, al abuzului emoțional. Acest lucru are ca rezultat, de obicei, victima să manifeste un comportament violent și iritabilitate. Au probleme de concentrare și nu se pot concentra bine pe nimic.

Incapacitatea lor de a se conecta și de a continua viața socială duce la multe probleme diferite, cum ar fi abuzul de droguri, auto-abuzul și răul altora.

Simptomele abuzului emoțional în căsătorie

Femeile sunt cea mai mare victimă a abuzului emoțional în căsătoriile din întreaga lume.

Bărbații își folosesc adesea poziția dominantă în culturile sociale pentru a-și controla partenerii. Cel mai frecvent simptom al abuzului emoțional în căsătorie este amenințarea cu divorțul.

Femeile sunt în mare parte supuse cuvintelor dure și rănitoare și amenințărilor deghizate în glume. Sunt abuzați emoțional în măsura în care încep să-și piardă respectul de sine și să se învinovățească pentru situația în care se află. Ei continuă să-și ceară scuze chiar dacă știu că au dreptate. Acest lucru îi face să-și piardă și mai mult demnitatea și respectul de sine.

Un alt exemplu de simptome de abuz emoțional în căsătorie este că victima este restricționată să facă orice sau să meargă oriunde prin propria voință și trebuie să dea socoteală partenerului său despre activitățile de zi cu zi.

Controlul constant al rutinei unei persoane este considerat o formă de abuz emoțional și hărțuire.

Partenerii căsătoriți sunt adesea supuși abuzului emoțional, fiind forțați să exercite controlul financiar în cazul în care sunt trași la răspundere și criticați pentru cheltuielile necesare.

Partenerii abuzivi cheltuiesc puțini sau deloc bani pentru victime și le fac de rușine pentru că încearcă să-și cheltuiască chiar și propriile câștiguri pentru ei înșiși.

Pot fi ajutați abuzatorii emoționali?

Uneori, schimbările în comportamentul abuzatorului fac ca victima să fie panicată.

De exemplu, într-un caz, persoana este iubitoare, iar în celălalt moment, ea este total diferită. Victima începe apoi să se acuze de această schimbare în comportamentul abuzatorului. Apoi, el sau ea încearcă să-i facă pe plac partenerului pentru a-l aduce înapoi într-o dispoziție bună.

Abuzul emoțional lasă un efect negativ asupra victimelor sale.

Dacă nu este lucrat, în cele din urmă va afecta atât agresorul, cât și victima. Fiecare persoană are o situație diferită, de aceea există întotdeauna o soluție diferită pentru condiția specifică.

Cu toate acestea, cea mai practică dintre toate soluțiile este să discutați problemele și să discutați cu un consilier sau un membru de încredere al familiei.

Acțiune: